De ce psihoterapie? De ce psihoterapie analitică?

Am ales psihoterapia pentru că asta a fost felul în care eu am înțeles transformarea – dinspre interior spre exterior și în tovărășia unui altuia, unui al doilea, psihoterapeutul – și din simplul motiv că pentru mine toate s-au explicat așa, în felul acesta; lumea mea, viața mea cu toate experiențele sale mai rele sau mai bune, universul și oamenii, toate mi s-au explicat și au făcut sens în paradigma psihologiei în general și a psihologiei analitice în special. Sunt alții care găsesc toate acestea în altă parte (religie, spiritualitate, vocație) dar pentru mine psihoterapia a fost călătoria în adâncul propriei ființe și religia personală. În cabinetul psihoterapeutului clientul, personalitatea și individualitatea sa reprezintă singurele premise pentru construirea și desfășurarea demersului psihoterapeutic.
Psihoterapia analitică este cea care, pentru mine, a oferit toate răspunsurile, este locul unde m-am simțit acasă sufletește, iar Jung (Carl Gustav) este cel care a trăit și a simțit cel mai aproape de modul în care simt eu. Când am citit Jung pentru prima dată m-am minunat constant de adevărurile înșirate pe sute de pagini și îmi venea să sar în sus de bucurie că cineva a spus și a lămurit toate acele lucruri care pe mine mă frământaseră și care până la Jung nu găsiseră răspuns. Nu mi-a venit să cred când am aflat că omul a murit de mult și că spusese toate lucrurile alea și cu 60-70 de ani în urmă… pentru mine Jung este actual, contemporan.
Pentru mine psihologia lui Jung este (în contextul mai larg al psihologiei) echivalentul realismului magic regăsit în romanele lui Gabriel Garcia Marquez (în literatură); este acea parte a psihologiei care se adresează profunzimilor și care redă omului demnitatea, care readuce sensul, spiritul și magia în viața omului contemporan.

One Reply to “De ce psihoterapie? De ce psihoterapie analitică?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *