De ce este rău să fii bun

Este rău să fii bun atunci când să fii bun înseamnă să fii doar bun, să nu greșești, să vorbești și să te porți frumos, să fii în ordine, să fii normal, să fii fericit, să fii pozitiv. Este rău să fii bun dacă asta presupune să fii conform unui calapod universal, și este nesănătos când baremele sunt doar exterioare. Este vital, atunci, să nu te ciuntești ca să încapi sau ca să te încadrezi în asemenea tipare și să-ți găsește propria măsură privind deopotrivă înăuntru și în afară.
Pentru că este bine să fii bun atât timp cât asta vine dinăuntru, atât timp cât poți face bine relaxat (nu obligat/forțat); abia atunci binele e bun și este în concordanță cu natura, cu natura ta și cu legile firii în general. Iar atunci, chiar dacă ești poate mai puțin plăcut de către cei din jur sau ai mai puțini oameni alături o să vezi că te vei degreva de o mulțime de sarcini care nici măcar nu erau ale tale sau care nu te interesau în niciun fel. O să constați cu stupoare că îți petreceai jumătate din viață făcând lucruri care nu sunt cu adevărat în acord cu propria persoană și pe care le făceai doar ca să fii pe placul celor din jur. Este desigur adevărat și că învățăm multe făcând și lucruri care nu ne plac sau care nu ne interesează dar totuși, asta până când și cu ce preț… ?!?
Când ești bun pentru că așa trebuie să fii nu faci altceva decât să hrănești monstrul din Umbră fiindcă psihicul nu este păcălibil și, în consecință, orice efort pe care îl faci de a arăta bine și de a te comporta așa cum trebuie este înregistrat și psihicul va acționa în consecință, adică compensatoriu.
C.G. Jung a scris mult despre Umbră (el este cel care a adus conceptul în psihologie alături de multe altele care s-au dovedit esențiale în înțelegerea coerentă a psihicului uman) și a fost printre puținii care a vorbit echilibrat, onest și asumat despre ceea ce înseamnă să fii bun, perfect, etc. Tocmai din acest motiv, unul dintre citatele mele preferate din Jung este: Pefer să fiu întreg decât bun!
Atunci când ești pozitiv constelezi negativul pentru că psihicul este inteligent și complet și pro viață iar asta înseamnă: atunci când în conștiință (la nivelul Eul-ui) te identifici cu rolul de good guy vei constela în inconștient the bad guy că doar the good guys nu ar avea ce face dacă nu ar exista și oponenții lor. Să fim echilibrați și autentici! Și dacă privim lucrurile în profunzime vom vedea că în final toată lumea iese mai câștigată din asta. Tocmai din pricina acestui mecanism al opuselor se întâmplă ca nu de puține ori să ne simțim agasați, iritați și invadați de cei care trâmbițează puterea gândirii pozitive: totul e roz, este minunat, oamenii sunt buni, fericiți etc sunt aserțiuni nesănătoase tocmai pentru că sunt contra naturii care după cum știm este (chiar și ea) în esență și bună și rea (vezi cataclisme naturale, animalele prădătoare, dăunătorii) și așa este și omul. Durerea și nefericirea sunt adesea cele care au dat lumii cele mai frumoase opere de artă iar nefericirile și greșelile ne-au fost ghid pentru înțelepțire.
Deci să fim buni în măsura în care asta ne face bine și să ne dăm voie să fim și răi- din când în când – și cred că o să fim surprinși cât bine ne puteam face nouă și altora atunci când nici măcar nu ne așteptăm.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *