Fantomele din cabinet

Atunci când intri în cabinet intri cu tot neamul; toți ai tăi calcă pragul cabinetului de psihoterapie si toți, (până la ultimul – chiar și cei care nu au fost vreodată pomeniți) întorcându-ne până la Adam și Eva vor face cunoștință cu terapeutul.
La început vor privi timid dintr-un colț, pentru ca mai apoi, rând pe rând, să se coboare în scaunul terapeutului. Ce înseamnă asta? Înseamnă că psihoterapeutul va primi (odată cu tine) în cabinetul său toate proiecțiile tale, toate impresiile pe care cei apropiați ți le-au lăsat, toate evenimentele de viață subiective și subiectivate pe care le-ai trăit alături de ei. Psihoterapeutul îți va fi mamă, bunică, tată, frate nenăscut, unchi repugnat de familie, rudă moartă în război și tot psihoterapeutul va avea datoria de a-i recunoaște și conține pe toți odată cu tine. Și asta nu doar pentru că istoricul tău de viață este important în procesul terapeutic ci pentru că părți din tine sunt asemenea interacțiunilor pe care le-ai avut cu cei apropiați sau că alte părți din tine se găsesc într-o încrengătură ciudată, captive într-o legătură invizibilă cu cei pe care nici măcar nu i-ai cunoscut. Familia este un sistem ca oricare altul, cu legi scrise și nescrise, cu o dinamică specifică și în care fiecare membru îndeplinește un rol specific. Pe măsură ce avansezi în terapie, în lucrul cu tine capeți libertatea de a-ți alege conștient rolul pe care îl vei îndeplini (asta dacă vei alege să procedezi așa) iar asta înseamnă că vei perturba într-o oarecare măsură dinamica, mersul obișnuit al lucrurilor astfel încât fiecare membru va fi nevoit să-și reajusteze poziția și rolul.
Este lucru bine știut că odată ce o persoană începe un travaliu psihoterapeutic întreaga familie va resimți schimbarea care vine odată cu acesta.
Cel care schimbă lucrurile, cel care alege să facă lucrurile într-un alt fel, cel care modifică sau se abate de la pattern-urile de familie, Prâslea, Nebunul, Rebelul, Rătăcitul este cel care are puterea și datoria, uneori, de a schimba lucrurile pentru întregul său neam. Este nevoie realmente de mult curaj și de răbdare pentru ca cineva să aleagă un astfel de drum dar, cel care o face, va înțelege că tocmai pentru că rădăcinile sale sunt atât de adânc înfipte în pământ (generații întregi care l-au precedat) poate, are dreptul și abilitatea, forța de a-și înălța viguros crengile în văzduh și de a atinge cerul (eliberare, creștere, transformare, perspective de viitor). Cred că Jung (Carl Gustav, părintele psihologiei analitice) vorbea despre această tematică a rădăcinilor adânci și a coroanei impresionante și despre strălucirea conștiinței și întunecimea umbrei, a necunoscutului, despre acest dans al vieții, despre această complementaritate și continuitate a vieții în stânga și în dreapta, în sus și în jos. Poate că (și sper că) uneori și Jung se găsește în spirit, în cabinet alături de mine în calitate de mentor, martor și complice al transformării.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *